Savanţii care au creat cel mai periculos virus din istorie reiau cercetările, după o întrerupere de un an

În anul 2011, două colective de cercetători, unul de la Universitatea din Wisconsin, SUA, altul de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Olanda, au reuşit să obţină forme modificate genetic ale virusului H5N1 care se pot transmite de la un mamifer la altul, aceasta însemnând, teoretic, că s-ar putea transmite şi de la un om la altul, pe cale respiratorie.

În luna ianuarie a anului trecut, pe fondul temerilor că virusul ar putea scăpa din laborator sau că informaţia ar putea fi folosită în scopuri legate de bioterorism, 40 de oameni de ştiinţă au adoptat voluntar un moratoriu, oprind cercetările asupra transmiterii virusului H5N1, din cauza reacţiilor vehemente ale publicului.

• Incident misterios în Marea Baltică: Un cablu de electricitate care leagă Finlanda și Estonia s-a defectat
• Cum ar putea inteligența artificială să influențeze evoluția umană

Recent, însă, într-o scrisoare publicată în jurnalul Science and Nature, specialiştii implicaţi au anunţat că studiile vor fi reluate, desfăşurându-se numai în cele mai sigure laboratoare din ţările care au acceptat continuarea experimentelor. Specialiştii au afirmat că este timpul să meargă mai departe, argumentând că studiile lor sunt esenţiale pentru cunoaşterea mai bună a virusului H5N1, despre care mulţi cred că ar putea declanşa, într-o bună zi, o epidemie catastrofală la nivel global.

„Vrem ca omenirea să fie mai bine pregătită decât în prezent, atunci când H5N1 va provoca o pandemie”, a declarat Yoshihiro Kawaoka, de la Universitatea din Tokio, unul dintre specialiştii de vârf în studiul gripei aviare. „Înţelegem riscurile legate de cercetările noastre şi vom lua toate măsurile de precauţie pentru a realiza experimentele cu virusul H5N1 în condiţii de siguranţă.” El a mai explicat într-o teleconferinţă că aceste cercetări vor stimula eforturile de a dezvolta un sistem de „biosupraveghere” la nivel global, sisteme de avertizare timpurie, precum şi vaccinuri şi medicamente mai bune împotriva gripei aviare.

Alţi oameni de ştiinţă, însă, au condamnat decizia de a relua cercetările, susţinând că riscurile potenţiale  legate de aceste experimente sunt mai mari decât posibilele beneficii şi avertizând că „scăparea accidentală din laborator a unui astfel de virus modificat ar putea şterge de pe faţa Pământului o parte semnificativă a omenirii”, după expresia lui Sir Richard Roberts, expert în inginerie genetică şi laureat al premiului Nobel pentru medicină in 1993. El consideră că decizia a fost luată de un mic grup de oameni preocupaţi de propriile interese.

Alţi oameni de ştiinţă se tem că informaţia privind posibilităţile de modificare a H5N1 ar putea fi utilizate de răufăcători în scopuri distructive.

În scrisoarea dschisă în care anunţau încetarea moratoriului, o serie de oamenii de ştiinţă din SUA, China, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Canada, Hong Kong, Italia şi Germania au recunoscut că experimentele lor nu sunt lipsite de riscuri, dar au şi-au argumentat decizia susţinând că, de vreme ce există şi în natură riscul ca virusul să se modifice spontan astfel încât să poată fi transmis în populaţiile de mamifere, de la un individ la altul, beneficiile cercetărilor sunt mai mari decât pericolele. 

În timpul moratoriului, la presiunea opiniei publice şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, laboratoarele interesate şi-au sporit măsurile de siguranţă, îmbunătăţind sistemele de biosecuritate. 

În prezent, în natură, virusul gripei aviare se poate transmite de la la pasăre la pasăre şi de la păsări la om, dar nu şi de la un om la altul. Multe dintre cazurile de gripă aviară la om (luată de la păsări, de către persoane care avuseseră de-a face cu păsări bolnave) sunt fatale dar, cel puţin, în cazul unor astfel de epidemii pericolul infecţiei poate fi limitat în oarecare măsură, prin carantină, sacrificarea preventivă a păsărilor şi măsuri suplimenatre de igienă.

Oamenii de ştiinţă se tem însă că virusul ar putea suferi spontan, în natură, o mutaţie (similară cu cea realizată în 2011 în laborator) care să-i permită să se transmită de la om la om, ceea ce ar spori enorm pericolul pe care îl prezintă. 

Specialiştii implicaţi în reluarea cercetărilor susţin că trebuie neapărat să înţeleagă mecanismul prin care aceste virusuri devin susceptibile de a fi transmise pe cale respiratorie, pentru a putea face faţă situaţiei în eventualitatea că un astfel de fenomen s-ar petrece în mod natural.

Sursa: Mail Online